Eliminarea treptată a spumelor de stingere a incendiilor care conțin PFAS: termene, tranziție și gestionarea deșeurilor

MSDS-Europe – Busolă pentru siguranța chimică – Eliminarea treptată a spumei de stingere a incendiilor care conține PFAS

În toamna anului 2025, UE a adoptat restricții privind utilizarea substanțelor per- și polifluoroalchilice (PFAS) în spuma de stingere a incendiilor, iar perioadele de tranziție pot varia între 1 și 10 ani, în funcție de aplicație.

Pentru companii, cele mai importante sarcini sunt o inventariere rapidă, alegerea unei alternative fără fluor și apoi curățarea profesională a sistemelor, astfel încât apa de clătire și spuma existentă să nu ajungă în mediu.

Ce sunt PFAS și de ce au devenit un subiect critic pentru spuma de stingere a incendiilor?

PFAS (substanțe per- și polifluoroalchilice) reprezintă un grup mare de compuși fabricați de om, care sunt deosebit de stabili.

Conform sintezelor internaționale de politici, PFAS se află în atenția globală a autorităților de reglementare din cauza persistenței ridicate și a potențialului de acumulare în organism.

S-au folosit pe scară largă în spuma de stingere a incendiilor deoarece proprietatea de formare a filmului ajută la separarea oxigenului de foc, iar rezistența la căldură este, de asemenea, favorabilă. În același timp, atunci când se utilizează spumă de stingere a incendiilor care conține PFAS, aceste substanțe pot fi eliberate în mediu, pot persista mult timp și pot intra în lanțul alimentar.

De ce acum? Potrivit Comisiei Europene, spuma de stingere a incendiilor este o sursă semnificativă de emisii de PFAS; fără restricții, în ordinea a câtorva sute de tone pe an ar putea ajunge în mediu.

Restricția UE în termeni simpli: ce trebuie să știți despre termene?

La începutul lunii octombrie 2025, Comisia Europeană a adoptat măsura REACH privind PFAS în spuma de stingere a incendiilor.

Esența reglementării nu este „o interdicție totală imediată”, ci o eliminare treptată pe etape, cu perioade de tranziție diferite în funcție de aplicație. Conform sintezei Comisiei, tranziția poate varia de la 12 luni până la 10 ani.

Repere cheie (cronologie practică)

Autoritatea de mediu din Danemarca (Miljøstyrelsen) publică datele-cheie ale eliminării treptate într-o prezentare ușor de urmărit, de exemplu:

23.10.2025: intrarea în vigoare a reglementării (perioadele de tranziție se calculează de la această dată).
23.10.2026: interdicția introducerii pe piață a stingătoarelor portabile (stingătoare portabile) care conțin spumă de stingere a incendiilor cu PFAS.
23.04.2027: înăsprirea cerințelor privind instruirea și testarea (cu excepția cazului în care toate emisiile pot fi reținute).
23.10.2030: finalul perioadei generale de tranziție, acolo unde nu se aplică o derogare specifică.
23.10.2035: tranziție mai lungă pentru anumite utilizări critice, cu risc ridicat (de ex. unități Seveso, petrol și gaze offshore, nave militare).

Mesaj cheie pentru companii: chiar și în perioada de tranziție, se așteaptă minimizarea emisiilor în mediu.

Ce înseamnă „fără PFAS” în practică?

Logica de reglementare poate fi abordată și prin prisma pragurilor de concentrație. De exemplu, autoritatea daneză evidențiază valori prag care pot diferi în funcție de tipul sistemului (de ex. sisteme noi vs. sisteme existente).

Cum poate fi demonstrat statutul „fără PFAS”?

Afirmația „fără PFAS” trebuie să fie verificabilă (Fișa cu date de securitate (SDS/FDS), declarație a producătorului și, dacă este necesar, testare analitică).
Conformitatea nu înseamnă doar „compoziția” spumei, ci rezultatul întregului proces de tranziție (golire și reținere, curățare, tratarea apei de clătire, documentare).

Tranziție tehnică: de ce nu este o simplă schimbare de fluid?

Înlocuirea spumei de stingere a incendiilor care conține PFAS este, de regulă, un proiect, nu o simplă achiziție.

Contaminare încrucișată și curățare (cross-contamination, decontamination)

Dacă un sistem (rezervor, conducte, dozator/proporționator) a conținut anterior spumă de stingere a incendiilor cu PFAS, contaminarea reziduală se poate transfera în noul agent de stingere (fără fluor). De aceea, după golire, este necesară de obicei curățarea și clătirea planificată, cu reținerea controlată a apei de clătire.

Ghidul Umweltbundesamt (Germania) actualizat în februarie 2026 oferă un cadru pentru întrebări practice frecvente: identificarea situației, timpul disponibil, analitica necesară, curățarea și eliminarea.

Compatibilitatea echipamentelor și a sistemelor

Spuma de stingere a incendiilor fără fluor (adesea denumită fluorine-free foams, „F3”) se poate comporta diferit față de AFFF-ul utilizat anterior. În practică, este necesară verificarea, de exemplu:

setările proporționatorului,
duze și formarea spumei,
pompe și filtre,
teste de punere în funcțiune și instruire.

Dacă firma continuă temporar utilizarea spumei cu PFAS

Sintezele autorităților indică faptul că utilizarea continuă în perioada de tranziție poate introduce cerințe suplimentare (de exemplu, un plan de management). În astfel de cazuri, cheia este controlul tehnic al emisiilor (reținere, manipulare în sistem închis), astfel încât amplasamentul să nu resimtă operarea zilnică drept un „eveniment de poluare”.

Acțiuni pentru companie: plan pas cu pas

Secvența de mai jos sprijină un risc operațional redus și o bună trasabilitate.

1) Inventariere rapidă și audit

Unde este stocat concentratul de spumă și unde sunt instalate sistemele fixe de stingere cu spumă?
Ce produse sunt prezente (SDS/FDS, declarații ale furnizorului/producătorului, achiziții vechi)?
Au avut loc exerciții/teste cu spumă în ultimii ani și unde a ajuns apa de stingere / apa de clătire?

2) Evaluarea riscurilor: unde este tranziția critică?

Lichide inflamabile, parcuri de rezervoare și depozite de mărfuri periculoase reprezintă, de obicei, un risc mai ridicat.
În medii de tip clădire de birouri, tranziția este adesea mai rapidă.

3) Selectarea unei alternative (achiziții + protecție împotriva incendiilor)

Conform poziției Comisiei, alternative fără PFAS sunt disponibile, însă o tranziție sigură necesită timp. Ca minim, decizia de achiziție ar trebui să includă:

dovezi de performanță și domeniul de utilizare,
declarație de compatibilitate pentru sistemul existent,
condiții de operare și mentenanță.

4) Plan de implementare a tranziției

Logică recomandată:

Golire și reținere (evitați evacuarea în canalizare).
Curățare/clătire conform unui protocol planificat.
Tratarea apei de clătire (stocare temporară, transport, certificate).
Verificare (măsurare sau alte criterii de acceptare).
Umplere + teste de punere în funcțiune și instruire.

5) Gestionarea deșeurilor și documentarea

În gestionarea deșeurilor, scopul este ca PFAS să nu „migreze” către un alt compartiment de mediu. Conform sintezei Environment Agency (Marea Britanie), depozitarea la groapă și epurarea apelor uzate nu descompun PFAS; astfel, compușii pot persista și pot reintra ulterior în mediu.

Ce ar trebui agreat din timp cu operatorul de gestionare a deșeurilor?

ambalare și transport,
documente de preluare,
certificat de tratare/eliminare,
codificarea deșeurilor (EWC – Catalogul european al deșeurilor).

„Criză” a gestionării deșeurilor: ce se generează și care este o soluție realistă?

Ce fluxuri de deșeuri apar de obicei?

concentrat de spumă vechi și amestecuri,
apă de clătire (adesea cel mai mare volum),
filtre, garnituri și materiale absorbante contaminate,
posibil sol/deșeuri de demolare contaminate din incidente anterioare.

Eliminare

Umweltbundesamt (Austria) subliniază că stocurile de spumă de stingere a incendiilor care conțin PFAS (sau suspectate că ar conține PFAS) trebuie eliminate în cadrul de reglementare adecvat, de exemplu prin incinerare specializată (deșeuri periculoase).

Conform Environment Agency (Marea Britanie), incinerarea la temperatură înaltă (high-temperature incineration, HTI) este singura opțiune capabilă să distrugă PFAS la scară; totuși, este eficientă doar în condiții de operare stricte.

Ce înseamnă acest lucru din perspectiva companiei?

„Deșeurile” nu sunt un detaliu administrativ; reprezintă unul dintre riscurile principale ale proiectului.
Din cauza limitărilor de capacitate și a cerințelor de conformitate, este recomandat să planificați din timp cu furnizorii de servicii.
Documentarea (cantități, trasee, certificate) este critică atât reputațional, cât și din perspectiva autorităților.

Poluare istorică: ce se întâmplă cu vechile zone de instruire și cu suspiciunile la nivel de amplasament?

Dacă în trecut s-au desfășurat periodic instruiri cu spumă la fața locului sau dacă direcționarea apei de stingere nu a fost controlată, este recomandat cel puțin să:

colectați informații istorice (când, unde, cât),
pregătiți un plan de prelevare (sol, apă subterană, apă de suprafață),
aplicați măsuri imediate de reducere a riscului (închiderea gurilor de scurgere, reținere).

Comunicările oficiale subliniază, de asemenea, că în perioada de tranziție emisiile trebuie minimizate, iar spuma expirată/deșeu trebuie eliminată corespunzător.

Întrebări frecvente – PFAS și tranziția spumei de stingere a incendiilor

Cum pot afla dacă spuma de stingere a incendiilor conține PFAS?

Primul pas este verificarea fișei cu date de securitate (SDS/FDS) și a declarației producătorului. Dacă documentația este incompletă, veche sau sistemul a fost reumplut de mai multe ori, poate fi justificată o analiză țintită. Ideea-cheie: starea „nu știm” este cel mai mare risc al proiectului.

Este suficient să înlocuim doar concentratul de spumă?

De obicei, nu. Contaminarea reziduală din conducte, rezervoare și componente poate cauza contaminare încrucișată și poate „anula” tranziția (noua spumă poate să nu mai fie considerată strict fără fluor).

Care este cel mai timpuriu termen care poate afecta companiile?

Eliminarea treptată începe în mai multe puncte; de exemplu, interdicția introducerii pe piață a stingătoarelor portabile care conțin spumă de stingere a incendiilor cu PFAS se aplică din 23.10.2026, iar cerințele privind instruirea/testarea se înăspresc din 2027.

Ce trebuie făcut cu apa de clătire și apa de stingere?

Obiectivul este ca apa de clătire / apa de stingere să nu fie evacuată necontrolat în canalizare sau pe sol. Environment Agency subliniază că epurarea apelor uzate nu „descompune” PFAS, prin urmare alegerea rutei corecte de gestionare este critică. În practică, aceasta înseamnă de regulă reținere, stocare temporară și transport organizat pentru tratare/eliminare.

Cum pot fi eliminate stocurile vechi de spumă cu PFAS?

Informațiile autorităților indică de obicei incinerarea specializată a deșeurilor periculoase ca rută principală, sub control tehnologic adecvat. Rutele de tip „depozit” sau „ape uzate” nu distrug PFAS; tind să deplaseze problema mai departe.

De ce se vorbește atât de mult despre dificultăți în gestionarea deșeurilor?

În timpul tranziției se generează simultan deșeuri de spumă și volume mari de apă de clătire. Distrugerea PFAS este complexă tehnic și, la scară mare, este eficientă doar în condiții stricte. De aceea, gestionarea deșeurilor trebuie bugetată și planificată încă din etapa de proiectare.

Rezumat: care este cea mai sigură strategie pentru companie?

Inventariere și evaluarea situației (produse, sisteme, istoric de utilizare).
Alegerea unei alternative fără fluor ținând cont de protecție împotriva incendiilor.
Curățare profesională și tratarea apei de clătire, cu reținere.
Asigurarea rutei de eliminare a deșeurilor (contracte, certificate, trasabilitate).
Documentare și instruire, astfel încât tranziția să fie auditabilă.

Dacă o companie are mai multe locații, tipuri diferite de sisteme și stocuri istorice, se recomandă gestionarea tranziției ca proiect separat, cu responsabilități clar definite.

Mai aveți întrebări?

Contactați Serviciul pentru clienți sau adresați întrebarea expertului nostru online.

Serviciul pentru clienți Întrebați expertul

Recomandări de servicii

Articole utile