MSDS este prescurtarea comună a expresiei Material Safety Data Sheet, care înseamnă fişă tehnică de securitate (FTS). Acest document oferă utilizatorilor profesionaliinformaţii necesare pentru exploatarea produsului în condiţii de securitate.

Pe fişa tehnică sunt trecute proprietăţile fizico-chimice, toxiologice şi ecotoxicologice, care pot constitui factori de risc pe durata folosirii produsului. Pe baza acestor proprietăţi, aceste substanţe, respectiv produse pot fii clasificate. Proprietăţile cele mai periculoase trebuie consemnate cu simboluri. Pe lângă acestea, trebuie incluse aşa-numitele avertismente tip "R" legate de factorii de risc, cât şi informaţiile necesare unei exploatări sigure ( (fraze "S").

Substanţele sau produsele periculoase trebuie încadrate în diferite clase de periculozitate astfel:

• pe baza proprietăţilor fizico-chimice (pericol de explozie, examinări referitoare la proprietăţi de oxidare şi de inflamare)
• pe baza proprietăţilor toxicologice (scopul este de a lua în considerare efectul acut şi cronic, cât şi efectele pe termen lung, indiferent că aceste efecte au fost produse de o expunere unică sau repetată, respectiv de lungă durată)
• pe baza influenţelor negative specifice asupra sănătăţii umane (cancerogene, mutagene, toxice asupra reproductivităţii)
• pe baza efectelor asupra mediului înconjurător (scopul este de a atrage atenţia utilizatorului asupra efectelor nocive ale produsului asupra ecosistemei: efectul acut şi/sau îndelungat asupra sistemelor acvatice si sistemelor nonacvatice).

Cerinţele asupra conţinutului şi formei fişelor tehnice de securitate sunt reglementate legal. Conţinutul fiecărei rubrici din fişă trebuie să fie consecvent şi precis, asfel ca pentru cei care folosesc produsul toate iformaţiile referitoare la protecţia muncii, sănătăţii şi a mediului să fie clare şi fără ambiguităţi.

Informaţiile pe fişa tehnică de siguranţă trebuie să fie organizate într-o formă concisă şi clară.

Data editării fişei tehnice de securitate trebuie să apară pe prima pagină. După revizuirea documentaţiei, este obligatoriu ca persoana care primeşte fişele să fie înştiinţată despre modificăril efectuate.

Cerinţele de conţinut şi formă ale fişei tehnice de securitate

1. Identificarea substanţei/produsului şi a societăţii/întreprinderii

1.1 Identificarea substanţei sau a produsului

1.2 Utilizarea substanţei/produsului: trebuie specificat uzul normal, efectiv sau propus al substanţei/produsului. Se poate insera o scurtă explicaţie despre utilizarea efectivă.

1.3 Identificarea persoanei care răspunde de comercializare: adresa completă şi numărul de telefon al producătorului, importatorului sau intermediatorului.

1.4 Număr de telefon de urgenţă: numărul de telefon al societăţii şi/sau al autorităţii, care răspunde de furnizarea de informaţii sanitare.

2. Compoziţia şi infomaţii privind componentele

Informaţiile trebuie să fie întocmite în aşa fel, ca persoanele care primesc produsul să poată stabili uşor periculozitatea componentelor.

Trebuie date denumirea şi numărul de ordine din EINECS ale materialelor menţionate, respectiv numărul CAS şi numele IUPAC (dacă sunt la dispoziţie).

Trebuie dată de asemenea clasificarea materialelor, împreună cu simbolurile-literă, cît şi frazele "R" care indică caracterul pericolelor.

3. Încadrarea după periculozitate

Trebuie indicate clar şi pe scurt pericolele ce pot afecta oamenii şi mediul înconjurător, în cursul folosirii materialelor sau produselor. Trebuie descrise acele simptome şi efecte fizico-chimice mai importante, care pot avea efecte dăunătoare asupra sănătaţii oamenilor şi asupra mediului, şi care pot fi prevăzute în cazul folosirii normale sau necorespunzătoare a materialului sau produsului. Poate fi necesară să atragem atenţia şi asupra altor pericole, pe baza cărora nu se face clasificare, dar care pot contribui la periculozitatea generală a materialului.

4. Acordarea de prim-ajutor

Informaţiile care se referă la primul ajutor, trebuie să fie scurte şi uşor de înţeles, astfel ca persoana vătămată, cei din jurul ei, cât şi cei care dau primul ajutor să le înţeleagă uşor. Informaţiile trebuie grupate sub diferite titluri, după modurile de expunere, ca inhalare, iritaţia pielii sau a ochiului, şi înghiţire. Deasemenea, trebuie semnalat şi faptul dacă e nevoie de sau este recomandată intervenţia specială a unui medic.

5. Măsuri de protecţie contra incendiilor

Trebuie să se facăreferire la cerinţele de prevenire a incendiilor care se pot produce din cauza materialelor, sau produselor. Aceste cerinţe sunt următoarele:

• substanţe adecvate pentru stingerea incendiilor
• substanţe de stingere a incendiului, care - din motive de siguranţă - nu se pot folosi în alte scopuri
• pericolele speciale de expunere, produsele de ardere şi gazele care se pot produce direct din substanţa sau produsul respectiv.
• echipament special pentru pompieri.

6. Măsuri de luat în cazul răspândirii neintenţionate în mediul înconjurător

Depinzând de substanţa periculoasă sau produsul în discuţie, este necesar în primul rând să se obţină următoarele informaţii:

• măsuri de precauţie pentru protecţia persoanelor,
• măsuri de precauţie pentru protecţia mediului înconjurător,
• metode de curăţire.

7. Manipulare şi depozitare

Informaţiile trebuie să se referă la protecţia sănătăţii, mediului înconjurător, şi la securitate. Trebuie ajutată conducerea intreprinderii în proiectarea unui flux de lucru corespunzător şi în luarea de măsuri de organizare corăspunzătoare.

7.1 Manipulare: trebuie specificate măsurile de precauţie referitoare la manipularea sigură, inclusiv propunerile de măsuri tehnice.

7.2 Depozitare: trebui stabilite condiţiile depozitări în siguranţă. Dacă este posibil, trebuie date limite pentru cantităţile ce se pot depozita într-o situaţie dată. Trebuie făcute referinţe în special la unele cerinţe speciale, de exemplu tipurile de materiale folosite pentru ambalarea sau depozitarea substanţei sau produsului.

7.3 Utilizări specifice: la produse finite proiectate pentru utilizare specială, recomandările trebuie să specifice scopul utilizării. Recomandările trebuie să fie detaliate şi utilizabile. Dacă este posibil, trebuie făcută referire la recomandările speciale deja aprobate, folosite în industrie sau în alte domenii.

8. Verificări de expunere şi protecţie individuală

8.1 Limite de expunere: trebuie stabiliţi parametri precişi de verificare care pot fi aplicale la ora actuală, inclusiv limitele de expunere la locul de muncă, respectiv limitele biologice. Valorile limită trebuie comunicate şi celui care comercializează produsul în ţara membră respectivă. Trebuie date informaţii despre procedeele de monitoring recomandate în prezent.

8.2 Verificarea expunerii: verificarea expunerii reprezintă întreaga paletă a măsurilor de protecţie şi prevenire, care sunt luate pentru a micşora expunerea angajaţilor şi a mediului în timpul întrebuinţării. Aceasta necesită proiectarea corespuzătoare şi verificarea tehnică a proceselor de muncă, folosirea instalaţiilor şi materialelor adecvate, aplicarea măsurilor de protecţie colectivă la sursa de expunere, şi în final măsurile care servesc protecţia personală, de exemplu echipamentul de protecţie individuală.

Când este necesară protecţie individuală, trebuie specificat detailat echipamentul care asigură protecţia cerută:

• protecţia căilor respiratorii
• protecţia mâinii
• protecţia ochiului
• protecţia pielii.

Verificarea expunerii mediului: Trebuie date infomaţiile cerute de beneficiar, pentru a asigura satisfacerea obligaţiilor prevăzute în legislaţia Uniunii Europene cu privire la protecţia mediului.

9. Proprietăţi fizico-chimice

Trebuie date toate informaţiile esenţiale care sunt disponibile despre substanţa respectivă sau produs (de exemplu: starea fizică, culoare, miros, punct de fierbere, inflamabilitate, presiunea aburului, densitatea relativă, solubilitate în apă/grăsimi, vâscozitate, pH, etc.)

10. Stabilitate şi reactivitate

• Împrejurimi care trebuie evitate
• Materiale de evitat
• Produse periculoase din descompunere.

11. Date toxicologice

Descrierea scurtă, dar totuşi cuprinzătoare a efectelor, care se produc în cazul când utilizatorul vine în contact cu produsul. Aici se pot înşira efectele de expunere ale produsului, care se bazează parţial pe observaţii practice, şi parţial pe experienţe ştiinţifice. Alte informaţii se referă la simptomele căilor expuse (inhalare, înghiţire, iritarea pielii sau a ochiului) efectelor fizice, chimice şi toxicologice.

12. Ecotoxicitate

Trebuie specificate efectele posibile, comportamentul şi soarta substanţei sau a produsului în mediu, în aer, apă şi/sau sol. Dacă este posibil, trebuie arătate şi rezultatele principale ale examinărilor de laborator:

• ecotoxicitate
• mobilitate
• persistenţă şi capacitatea de descompunere
• capacitatea de bioacumulare
• alte efecte dăunătoare.

13. Tratarea deşeurilor

Atât la substanţă cât şi la produs şi orice materiale de ambalare care intră în contact cu produsul, trebuie specificate metodele adecvate de nimicire (ardere, refolosire, etc.).

14. Prescripţii referitoare la transport

Trebuie specificate toate măsurile speciale de protecţie, care trebuie cunoscute neapărat de cei care se ocupă cu transport, atât înăuntrul cât şi în afara întreprinderii:

• numărul UN
• clasa,
• denumirea completă a expeditorului,
• grupa de ambalare,
• materialele care pot provoca poluarea măriilor,
• alte informaţii utile.

15. Informaţii referitoare la reglementări

Pe etichetă trebuie trecute informaţiile referitore la sănătate, siguranţă, mediu.

16. Alte informaţii

Trebuie date şi orice alte informaţii şi date, care sunt considerate ca fiind esenţiale de furnizor, şi care pot fi importante din punctul de vedere al sănătăţii, siguranţei şi a mediului utilizatorului, de exemplu:

• lista frazelor R corespunzătoarea
• restricţiile de utilizare propuse
• alte informaţii
• originea datelor cheie folosite la întocmirea fişelor tehnologce la fişele tehnologice revizuite, trebuie semnalate clar informaţiile adăugate, şterse sau corectate.